Acupunctura este o metodă de prevenție, tratament și întreținere al echilibrului organismului uman, pentru că starea de echilibru înseamnă sănătate, iar cea de dezechilibru – boală. Corpul uman este format din materie și energie, iar fiecare organ și țesut are proprii centri energetici de la care pleacă un canal energetic numit meridian, care ajunge la suprafața pielii. Pe traseul acestor meridiane există niște puncte de control, așa numite puncte de acupunctură care sunt stimulate cu ace în timpul unei ședințe de acupunctură.
Acupunctura, cu o istorie de câteva mii de ani, ocupă un loc important în rândul mijloacelor de influențare a stării de sănătate a organismului prin metode naturale. Acupunctura completeaza medicina modernă, dar nu o substituie, făcând uz de resursele de vindecare proprii ale organismului, fără să aducă în acest scop nici un element străin.
Conform teoriei Medicinii Tradiționale Chineze, viața și sănătatea sunt menținute de o energie numită Qi, orice dezechilibru sau perturbare a acestei energii Qi ducând la boală. Acupunctura are rolul de a debloca și regla circulația acestei energii, restabilind astfel echilibrul energetic. Așadar, acupunctura se adresează părții energetice a organismului.
Perturbarea fluxului de energie din meridiane duce la apariția bolii. Emoțiile foarte intense, greșelile alimentare, traumatismele, efortul fizic excesiv sau lipsa lui, uscăciunea, vântul, frigul sau umiditatea sunt câțiva dintre factori patogeni care contribuie la blocarea meridianelor. Tratamentul prin acupunctură presupune identificarea blocajelor din sistemul energetic și eliminarea acestora, urmat de reluarea curgerii fluide a energiei, ceea ce permite restabilirea circulației sângelui în corp pentru a hrăni în mod corespunzător țesuturile și organele și pentru a redobândi starea de sănătate.
Originile acupuncturii se pierd în istorie, însă această metodă de tratament există de la începutul civilizației pe Terra.
La început se stimulau punctele energetice prin pietre calde sau reci, ulterior s-a trecut la stimularea prin ace de piatră de mici dimensiuni, precum săgețile, ce erau introduse în corp în zone specifice. Cu timpul, săgețile din piatră au fost schimbate cu cele din lemn de bambus. Eficiența tehnicilor și a procedurilor a crescut când acele au fost confecționate din metal.
Trăsătura remarcabilă a sistemului chinez de îngrijire a sănătăţii este caracterul preventiv. Medicii chinezi consideră că responsabilitatea lor principală este să-şi înveţe pacienţii să se ferească de boli. Eficiența tratamentelor cu acupunctură este dovedită de longevitatea acestei terapii, de faptul că omenirea se reîntoarce către acest gen de terapie căutând remedii pentru maladiile unui secol în care știința dovedește adevărurile antice.
Semnificaţia prevenirii este afirmată limpede în Tratatul de Medicină Internă a Împăratului Galben:,, A trata o boală după ce s-a instalat deja sau a înnăbuşi o răscoală deja întinsă este ca şi cum ai săpa fântana când ţi-e sete ori a făuri arme după ce a început războiul. Nu e oare târziu şi cu risc?”